Viața e un dans continuu între experiențe, provocări și lecții care, în cele din urmă, ne modelează. Nu putem opri ceea ce este dat să se întâmple. Fiecare dintre noi are o poveste de scris, un drum de urmat, și experiențe esențiale de trăit, chiar dacă uneori ar părea mai ușor să le evităm.

Îmi vine în minte imaginea părintelui care ar dori să își scutească copilul de încercările vieții. Cine nu și-ar dori asta pentru cei dragi? Dar, din experiența noastră, știm că aceste momente sunt de fapt necesare. Sunt tocmai acele experiențe care îl ajută să crească, să își descopere puterea interioară și să își găsească propriul drum. Copilul va învăța să spună „da” sau „nu” tentațiilor, va învăța să își facă propriile alegeri, iar noi, ca părinți, putem doar să îi fim alături, să-l sprijinim din umbră și să îl ajutăm atunci când are nevoie.

Acum, gândește-te la echipa ta. E la fel de adevărat și pentru ea. Liderul și echipa, o altă formă a aceleași relații. Ne dorim să vedem echipa crescând, să vedem profitul înflorind, să parcurgem drumul din victorie în victorie. Dar, la fel ca și în creșterea unui copil, evoluția echipei nu poate fi grăbită. Timpul necesar creșterii e sacru, iar încercările de a accelera procesul riscă să frustreze și să creeze tensiuni.

Realitatea unui lider este că, de multe ori, va experimenta suișuri și coborâșuri: provocare, victorie, lecție, și apoi, din nou, provocare. Dar la capătul drumului, acel lider va zâmbi fericit. Va privi în urmă și își va aminti nu doar victoriile, ci și lecțiile care l-au condus la acele momente. Va fi recunoscător pentru călătorie.

Și apoi vine întrebarea: „Ce se întâmplă când cresc oameni și aceștia pleacă? Când zboară de lângă mine?”. Poate că acest lucru te poate întrista, poate îți dă senzația că trebuie să începi din nou. Dar, dragă mea, lasă-i să zboare! Știi de ce? Pentru că vei face parte din aripile lor. Contribuția ta va fi parte din acel zbor către visul lor. Și ce dar mai mare poate fi, decât acela de a fi martorul împlinirii visurilor altora?

Să le permiți să plece e un act de curaj, e o dovadă de iubire. Dacă cineva din echipa ta e destinat să ajungă pe lună, iar tu l-ai susținut pe acest drum, atunci tu ești o parte din călătoria lui. Și în momentul acela, nu ascunde luna! Nu îngrădi zborul visului său, pentru că oricum va descoperi drumul către ea. Și când acea persoană va privi în urmă, va zâmbi, știind că tu i-ai fost alături în acea călătorie.

În schimb, dacă alegi să îngrădești visurile celor din jur, te vei transforma într-un închizător de uși, iar acest lucru îți va îndepărta propria creștere. Vei deveni posesorul visurilor care nu îți aparțin și te vei pierde în ele. Și la un moment dat, cineva acolo sus te va întreba: „Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai face diferit? Ce visuri ai lăsa să prindă aripi? Ce oportunități ai lăsa să se nască pentru cei din jur?”

Libertatea este dreptul nostru divin. E pentru toți: copii, părinți, oameni din echipele noastre. E dreptul de a ne alege drumul, de a călători spre visurile noastre. Iar noi, cei care iubim, suntem datori să respectăm și să susținem acest drum, să le arătăm iubirea noastră prin încredere, prin sprijin, nu prin constrângere.

Cine te iubește, va rămâne aproape de tine, mereu. Fără legături vizibile, dar cu o legătură indestructibilă, care ne unește prin respect, sprijin și iubire necondiționată.

P.S. Așa cum e în relațiile din viața personală, la fel este și în echipă. Să fii lider înseamnă să îți îmbrățișezi echipa cu aceeași iubire cu care ai îmbrățișa un copil – să lași loc de libertate și încredere. 🌙🌟

Cu dragoste și respect pentru drumul fiecăruia,
Mihaela