E duminică și sufletul meu e însetat de odihnă și conexiune. După alergarea din timpul săptămânii, obișnuiesc să îmi dăruiesc câteva clipe de liniște și mângâiere în prezența Creatorului, prietenului și partenerului meu de business, Dumnezeu. Pentru mine, ziua aceasta nu e doar despre a lăsa grijile deoparte sau despre a-mi odihni trupul, ci despre a-mi hrăni sufletul. Este acea întâlnire intenționată în care îmi reamintesc cine sunt, de unde vin și cât de iubită sunt.

Sunt momentele mele de tăcere și reflecție, în care mă simt ca un copil care vine acasă după o săptămână lungă. În prezența Lui, las jos toate poverile, toate întrebările, toate nesiguranțele. Și, cumva, în acea liniște, primesc răspunsuri. Nu mereu sub forma la care mă aștept, dar întotdeauna răspunsuri care îmi dau pace. Uneori, răspunsurile sunt ascunse în întrebări cu care plec din meditație, rugăciune sau biserică, însă puterea lor e atât de mare, încât aduc răspunsul mult așteptat, de fiecare dată.

Duminicile pentru mine nu sunt perfecte. Uneori, mă ia valul și îmi dau seama că le încep cu liste de “trebuie să fac” sau cu o grabă nejustificată. Dar de fiecare dată când se întâmplă asta, Dumnezeu are grijă să creeze pentru mine un moment să mă opresc, să mă așez și să respir în prezența Lui, să simt cum liniștea și pacea se aștern peste suflet, ca o pătură caldă și pufoasă.
Am și duminici în care nu există grabă, doar contemplare și dialog interior cu sinele meu, cu divinitatea. Acestea îmi aduc starea de bine ce nu poate fi înlocuită de altă activitate, situație sau context.

Dumnezeu nu cere mult – doar sinceritatea noastră, disponibilitatea de a fi acolo.

Îmi place să cred că aceste momente sunt ca o masă pregătită de un prieten drag, care mă așteaptă cu brațele deschise. Nu contează dacă vin obosită, frântă sau chiar plină de îndoieli. El este acolo, pregătit să-mi ofere ceva ce lumea nu poate da: odihna adevărată a sufletului.

Dacă nu ai făcut-o până acum, te încurajez să-ți oferi șansa unei astfel de duminici. Nu trebuie să fie nimic complicat. Poate fi un moment de rugăciune, câteva clipe de mulțumire sau doar un gând sincer adresat Lui. Vei vedea cum, încet-încet, sufletul tău va începe să se simtă mai ușor, mai întreg.

Odihna adevărată nu vine doar din liniștea exterioară, ci din întâlnirea cu sursa păcii. Pentru mine, aceasta este ziua în care aleg să mă reîncarc, nu doar pentru săptămâna care vine, ci pentru viața mea.

Tu cum alegi să-ți odihnești sufletul?