Nu vom putea opri ceea ce este dat să se întâmple. Fiecare are o poveste de scris, un drum de urmat, experiențe de trăit.

Mă gândesc la părintele care vrea să scutească copilul de anumite experiențe, pentru a-i fi bine…Poate el? Nu! Și exact acele experiențe sunt necesare, chiar utile creșterii sale. Apoi, sunt tentațiile care îl pot duce în direcții diferite…Cine poate spune cel mai bine: da sau nu, acestora? Tot el, copilul. Părintele poate sta doar să susțină din umbră și să ajute la nevoie, dacă e solicitat.

Punem asta în scenă, schimbând copilul cu echipa și părintele cu liderul. Greu! Ideal e să meargă strună echipa, să crească profitul și să înaintăm, din victorie în victorie. Nu să stăm să dădăcim copilul! Și totuși…copilul e în proces de creștere, oricât ai trage de el, timpul alocat creșterii nu poate fi redus, comprimat.

Pentru un lider, situația din teren e alta și arată așa: sus, jos, provocare, victorie, provocare, lecție, sus, jos….iar la capăt, e un lider care zâmbește fericit și aproape ca a uitat de oftatul și greul din lanțul “sus, jos, provocare, lecție, victorie”.

Ahhh…dar să cresc oameni și apoi să își ia zborul? Pentru ca eu să încep de la capăt?!

Da, uneori se întâmplă și asta! Lasă-l să zboare! Vei fi parte din aripi ce se deschid și zboară spre înălțimi! Vei contribui la un vis împlinit, care poate că nu are legătură cu al tău, dar îmbunătățește viața cuiva și asta e cel mai important lucru! Cel care contează la final de drum!

Dacă omului din echipa ta îi este scris să ajungă pe lună și pentru a ajunge acolo, petrece un timp alături de tine, pentru a avea conștientizarile necesare, nu-i ascunde luna! O va descoperi oricum! Îl cheamă, e strigarea sufletului său! Cel care i-o va arăta, fără teama de a-l pierde, va zâmbi cândva, știind ca a contribuit la drumul său spre succes. Cel care va ascunde luna, va căpăta un obicei de a face asta, abatându-se de la propriul drum: creșterea oamenilor. Va deveni un posesor de visuri ce nu-i aparțin, un închizător de uși…și…cred că va fi întrebat într-o zi, de cel care scrie poveștile tuturor:

“Dacă ar fi să o iei  de la capat, ce ai face diferit? Ce vis ai lăsa să prindă aripi? Ce oportunități ai lăsa să se nască, pentru cei din jur?”

Libertatea e un drept al nostru, al tuturor: copii, părinți, oameni din echipa ta, oameni din echipa mea…Dacă Dumnezeu nu ni-l ia, cine altcineva ar putea ?

Cât sunt alături de noi, copii, părinți, oameni în echipele noastre, să-i iubim, să le arătăm asta, fără să le luăm  dreptul de a-si alege drumul!

P.S. Cine te iubește, rămâne aproape! Întotdeauna!