#Matematicaiubirii

Că-mi plac mai mult literele decât cifrele, nu e un secret. Aleg oricând un ABC și sunt fericită cu alegerea mea. Iar dacă e să aleg cifre, le prefer pe cele impare, sunt mai interesante pentru mine. Și totuși, azi voi exprima matematic, pentru voi, definiția iubirii. Facem și desen…ahh, tocmai mi-am amintit că nu-mi place geometria😂.

 

Iubirea e matematică pură.

Se adună, se scade, se înmulțește și se împarte, în funcție de inima în care locuiește.

Iubirea pe care o oferim e direct proporțională cu cea pe care o avem pentru noi și dăruim mai bine, mai frumos, atunci când și noi primim.

Matematic vorbind, iubirea se multiplică mult mai bine atunci când ea se întâmplă în ordinea corectă: rezolvăm parantezele întâi, apoi trecem la celelalte operații. Doar așa știm ca iubirea se multiplică infinit, în mod sănătos și exercițiul se va termina cu bine. Și rezolvăm, rezolvăm paranteze, căutând să ajungem mai aproape de soluție: a fi bine cu tine, a fi bine cu cei din jur și a trăi o viață cu sens.

 

Ce e acolo, în paranteze?

Parantezele cuprind iubirea de Dumnezeu și iubirea de sine. Și tot acolo, în paranteze, sunt momentele în care dăm piept cu versiunile noastre din trecut, răni, dureri, suferințe…Unele ne plac, altele nu, altele încă dor și le-am mai lăsa pe acolo o vreme…Cu altele am învățat să trăim dar parcă nu pe cât de liberi ne-ar plăcea…

Imediat ce le acceptăm, ne acceptăm cu adevărat pe noi înșine, așa cum suntem. Integrăm, înțelegem și învățăm să iubim acele părți din noi care ne dor, într-un act de iubire menit să ne crească și să ne ducă la nivelul următor.

Procesul acesta e mai ușor atunci când suntem conectați cu Dumnezeu, când înțelegem ca El ne iubește exact așa cum suntem, că ne preferă fără măști, fără a tinde spre perfecțiune, ci cu privirea îndreptată către cer, zâmbind a recunoștință pentru că…suntem!

Odată ce rezolvăm paranteza – relația cu Dumnezeu și relația cu sinele- e mult mai ușor să trecem la celelalte operații: iubire de oameni, ajutor, dăruire, servire. O facem în liniște, cu calm, fără așteptări, știind că am respectat ordinea și că tot ceea ce se întâmplă, e bine pentru noi dar și pentru cei din jur. Acum, să știți, eu am tot încercat să rezolv operațiile și altfel. Nu a mers. M-am întors de fiecare dată la paranteză.

• Cum e la voi?
• Reușiți să fiți zâmbet și iubire pentru ceilalți, fără să fiți întâi pentru voi?
• Să-i ajutați pe alții, fără să vă ajutați pe voi?
• Când nu știam ordinea, oboseam în a încerca sa fiu totul pentru ceilalți și prea puțin sau nimic pentru mine. Iar oboseala asta, câteodată se transforma într-o atitudine de tipul :”Dar tu nu vezi că eu, aici, fac totul pentru tine, pentru voi?”

Dar…

Nu-ți cere nimeni să faci totul! Poți face mai puțin, cu seninătate și bucurie. Și poți învăța să oferi iubirea, în ordinea naturală, sănătoasă: întâi pe verticală și apoi pe orizontală.

Eu sper că aveți la îndemână pix și foaie, pentru că facem desenul acum.

Iubirea e un unghi de 90 grade.

Pune un punct pe foaia ta.

Trasează pornind din el, o linie verticală. Alegi tu câți cm. Întoarce-te în punct și trasează și una orizontală.

Avem acum in punctul nostru un unghi drept ? Dacă am făcut desenul bine, așa e. 😀Dacă v-ați imaginat altfel, nu-i bai.

Notează unghiul de 90 grade cu EU.

Acolo ești tu, acolo sunt eu.

Din unghiul de 90 grade, în sus, pe linia verticală, pleacă iubirea pentru Dumnezeu și tot din el, pe linia orizontală, pleacă iubirea de oameni. Iar cantitatea de iubire pe care o ai pentru tine, va fi direct proporțională cu cea pe care o vei putea da oamenilor. Nici mai mult, nici mai puțin, ci exact așa cum ni se cere: să ne iubim aproapele, ca pe noi înșine. 

Acum, asta e matematica iubirii văzută prin ochii unei minți matematice doar când vrea ea, sau când e nevoie:)).

Dacă ți-ai imaginat desenul și are sens pentru tine, pune-mi în comentarii figura care ti-a ieșit! Dacă ți-ai imaginat altfel iubirea de Dumnezeu, iubirea de sine și iubirea de oameni, sigur ca vreau să văd ce ți-a ieșit!

Când eram copil auzeam des:

“Fara matematica, nu faci nimic în viață!”

În sfârșit sunt de acord cu această afirmație, cu o mică completare:

“Fără matematica iubirii, nu faci ceva memorabil sau semnificativ în viață!”

Și, pentru ca sunt adepta cuvintelor pozitive, aceasta, pusă într-o afirmație pe placul meu, sună așa:

“Cu matematica iubirii, ai șanse să trăiești o viață cu semnificație și sens!”

V-aș mai scrie câteva gânduri  interesante dar mai păstrez și pentru mâine! ❤️

Vă pup!

Gânduri bune!